Galbenelele, Calendula officinalis, cunoscute si sub denumirea populara de filimica, calinica, ochi galbeni, rosioara, vazdoage, sunt remedii de incredere cand vine vorba de boli ale ficatului si de inflamatii ale colonului.
Infloresc din luna mai pana in septembrie si cresc peste tot, pe terenuri necultivate, pe marginea cailor ferate, a drumurilor si pe langa garduri, din zona de ses si pana sus, la munte. In gradini sunt cultivate pentru florile lor galben-portocalii care inveselesc locul. Nu sunt pretentioase si inmultirea lor este spontana prin semintele purtate de vant din loc in loc.
In vechime galbeneaua era cunoscuta si ca floarea ploilor deoarece, daca dimineata, intre ora 6 si 7, nu inflorea, era semn ca in ziua aceea va ploua cu tunete. In Evul Mediu galbenelele erau renumite in vindecarea bolilor de piele.
Recoltarea se face dupa ce se ridica roua si florile sunt complet dezvoltate. Florile, fara codita, se usuca in straturi subtiri, la umbra, in locuri bine aerisite. Dupa uscare, florile se pastreaza in pungi de hartie, in locuri uscate, racoroase si lipsite de lumina.
Preparatele de galbenele, folosite atat intern cat si extern, se pot pregati si acasa mai ales de catre persoanele care au in gradina flori de galbenele. In felul acesta stiti sigur ca beneficiati, cu adevarat, de proprietatile terapeutice ale acestor flori atat de darnice.
Pulberea de galbenele se obtine macinand, in rasnita electrica de cafea, flori bine uscate si maruntite. Se pastreaza in borcane inchise ermetic, dar nu mai mult de doua saptamani, deoarece isi pierde din calitati. Se ia de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.
Uleiul de galbenele se obtine punand zece linguri de floare, bine uscata si maruntita, intr-o jumatate de litru de ulei de masline. Vasul se tine afara, la soare, timp de doua
