Smiley, pe numele său Andrei Tiberiu Maria, are deja, la 28 de ani, o carieră muzicală. Vorbeşte despre copilăria şi adolescenţa sa în oraşul natal Piteşti.

Face de câţiva ani un cuplu frumos cu dansatoarea Laura Cosoi şi spune că e nevoie de patru lucruri ca să reuşeşti pe piaţa muzicală: o echipă de producţie puternică, muncă, seriozitate şi răbdare. Lui i se pare că i-a reuşit reţeta pentru că melodiile sale au succes. Piesa „Love is for free", de pe albumul „Plec pe Marte", lansat anul trecut, a ocupat timp de 12 săptămâni prima poziţie în topul difuzărilor radio din România şi, mai mult decât atât, a fost licenţiată la Sony Music, Paris.

Cum a început atracţia ta pentru muzică?

În clasa a IV-a spre a V-a am plecat într-o tabără cu Liceul de artă. Plecarea a fost pe ultima sută de metri, se eliberaseră în ultimul moment două locuri, nici nu ştiam sigur unde mă duc. Acolo am început să cânt, am descoperit chitara şi, când m-am întors, l-am bătut pe tata la cap să-mi cumpere una, iar apoi am dat la cursurile de chitară ale Liceului de artă, pe care le făceam în paralel cu şcoala.

"Îmi doresc să ajung în China pentru că asiaticii au un alt mod de a vedea viaţa. La fel de mult îmi doresc să ajung şi în Tibet, dar nu pentru şapte ani.''

Înţeleg că ai început să compui muzică pe calculator, în liceu, în clasa a X-a.

Dacă mă întrebi acum cum era muzica aceea, era clar proastă. Atunci însă au început să apară tot soiul de trupe: dacă aveai un prieten în faţa blocului, îţi făceai o trupă. La mine a plecat din pasiune şi din dorinţa de a face ceva în timpul liber.

Cum a fost pentru tine perioada asta a liceului?

Am rămas cu aceeaşi gaşcă de prieteni din generală şi în liceu, şi am rămas chiar mult mai legat de ei faţă de colegii de liceu. În liceu eram responsabil cu entertainingul şi eram un