Prin rontait se intelege actiunea de a manca des, in cantitati mici, intre mese, cam tot ce-ti cade sub ochi: chipsuri, biscuiti, saratele, sticsuri, ciocolata, bomboane etc.
Un fenomen pe cale de dezvoltare in lumea de azi. In mare masura, ne confruntam cu un reflex al evolutiei modului de a ne alimenta. In Europa, conform statisticilor, rontaitul ii vizeaza mai ales pe adolescenti si adultii tineri. Cand devine o obisnuinta, rontaitul are repercusiuni pe termen indelungat asupra echilibrului alimentar. Mai exact: apar, nu se stie de unde, kilogramele in plus. In Statele Unite, unde rontaitul este o practica curenta, s-a constatat o crestere spectaculoasa a numarului de obezi, mai ales printre copii.
Rontaitul include cel mai adesea produse care nu necesita nici o preparare - prajituri uscate, chipsuri, biscuiti aperitiv, dulciuri, vinezarii, patiserii, bauturi dulci. Or, toate acestea sunt extrem de calorice si nu prezinta decat valori nutritionale modeste.
Daca rontaitul este frecvent si se practica intre cele trei mese de peste zi, alimentatia devine hipercalorica. Aportul energetic furnizat prin alimentatie este superior pierderilor calorice ale organismului, surplusul e transformat in rezerve si depus sub forma de grasimi in tesutul adipos.
Cu alte cuvinte: kilograme in plus.
Cand rontaitul se face in dauna meselor principale de peste zi, acestea devin mai putin complete si mai putin numeroase. Or, valoarea nutritiva a alimentelor consumate la o masa normala (legume, peste, fructe, produse lactate) nu este compensata de rontaieli, cel mai adesea prea dulci sau prea grase. Necesarul de aport nutritional normal nu mai este realizabil. Cand rontaitul devine o obisnuinta, el poate duce la carente alimentare grave si chiar la boli. Cine nu poate renunta la rontait e sfatuit de specialisti sa-si mute atentia pe fructe, legume, cereal
