De vreo câteva luni se vorbeşte foarte mult şi foarte des de apariţia unui nou partid, un partid curat, sans peur et sans reproche, care va da lovitura finală clasei politice româneşti îmbătrânită în rele – deşi plina de oameni încă tineri. Asumarea de către doamna Ioana Băsescu a brandului Mişcarea Populară a inflamat şi mai mult spiritele – e gata, se face. Mişcările de culise ale domnilor Lăzăroiu sau Valeriu Stoica au încredinţat pe şi mai mulţi că acestă nouă formaţiune se pregăteşte să intre la start.
Recunosc că şi pe mine mă frisonează ideea de a mă înscrie şi de a activa într-un partid nou. M-am ars de prea multe ori în viaţă cu partidele politice româneşti, ca să nu încerc încă odată. E ca jocul de noroc, tot timpul zici că e ultima oară. Dar acest nou partid care stă să vină este într-adevăr unul nou? Sau este o nouă fumigenă a clasei politice ca să reziste tot ea pe baricadele imposturii. Sper şi cred că intenţia lui Cristian Ghinea nu se materializează în această „mişcare”, ci este doar o intenţie paralelă de cea a „României Curate”.
Dar de fapt aş propune nişte scenarii legate de posibila apariţie a acestei mişcări şi de ce cred că ea nu este binevenită. Căci în cele mai multe din scenariile pe care le propun ea ar fi doar o dizidenţă a unei părţi din clasa politică actuală în interiorul clasei politice, acceptând de la bun început regulile jocului din acet moment.
Primul scenariu – Mişcarea Populară nu se va forma niciodată, este doar un proiect de fugă în caz de avarie foarte gravă a PDL pentru unii dintre liderii nou intraţi, apropiaţi ai Preşedintelui Traian Băsescu. Dar aceştia – precum Monica Macovei, Sever Voinescu, Toader Paleologu etc – momiţi cu funcţii şi demnităţi de aripa Boc vor abandona ideea separării şi vor deveni soldaţi fideli PDL. Fiind asumată ca brand de familia Băsescu, ea nici nu va putea fi folosită de vre
