Motivele pentru care poftim mâncare grasă sau dulce, în loc de alternative sănătoase, ca fructe şi legume, sunt de mult timp cercetate de experţii în alimentaţie. Acestia consideră că poftele apar din mai multe cauze, ce ţin de evoluţie, factori psihologici ca stresul sau nefericirea şi, uneori, nevoia efectivă pentru un anumit tip de mâncare, informează Mediafax.
Foamea este felul în care corpul se asigură că primeşte energia necesară, sub forma nutrienţilor din mâncare. Când avem stomacul gol, organismul secretă un hormon numit grelină care comunică cu centrul de comandă din creier - hipotalamus. Astfel se creează senzaţia de foame şi ştim când trebuie să mâncăm.
Saţietatea este, pe de altă parte, semnalată prin secreţia altor hormoni - leptină, de celulele adipoase, şi insulină, de pancreas, ca răspuns la creşterea nivelului de zahăr din sânge.
Poftele sunt însă mult mai complexe şi sunt asociate cu mai multe substanţe din creier.
"În primul rând este dopamina, o substanţă din creier implicată în procesele de învăţare şi concentrare. Atunci când vedem sau experimentăm ceva nou, creierul eliberează dopamină. Aceasta funcţionează în tandem cu alte substanţe din creier, numite opioide, care ne dau stări de bucurie şi plăcere. Combinarea acestor doi factori face ca creierul să asocieze anumite activităţi cu plăcerea şi să ne îndemne să le practicăm iar şi iar", explică doctorul Leigh Gibson, lector în biopsihologie la Universitatea Roehampton.
Din perspectivă evoluţionistă, pofta de fast food este legată de vremurile preistorice, când opioidele şi dopamina din creierul oamenilor reacţionau la beneficiile mâncării cu multe calorii, ca mecanism de supravieţuire.
"Suntem programaţi să ne facă plăcere consumul de alimente grase şi dulci, iar creierul ne spune să le căutăm pe acestea", concluzionează Gibson.
Stresul este un al