Satul întins peste munţi, lacuri şi văi trasează limita între sălbăticie şi civilizaţie, între trecut şi prezent. E un loc minunat, în care timpul curge domol, în deplină pace cu oamenii şi cu rânduielile lor. Mărişel este locul în care Avram Iancu a învins oastea maghiară, în urmă cu peste 150 de ani, în timpul revoluţiei din Transilvania.

Din orice parte ai veni, dinspre Cluj-Napoca sau dinspre Oradea, după un drum de o oră pe serpentinele care dau târcoale lacurilor Tarniţa, Fântânele şi Beliş, când ajungi la destinaţie ţi se taie răsuflarea: un platou împărţit de garduri, ca un joc puzzle, casele presărate pe coline, ciripitul păsărilor şi cirezile de vaci care pasc în voie pe păşuni te fac să te simţi ca-n Austria sau Elveţia. Aici, mai aproape de cer, la 1.200 de metri altitudine, iei parte la jocul norilor şi la concertul vântului care adie printre brazi. E un loc minunat, în care timpul curge domol, în deplină pace cu oamenii şi cu rânduielile lor.

Tunel printre brazi

Pentru cei care vin la Mărişel dinspre Cluj-Napoca, traseul este foarte simplu: pe şoseaua spre Oradea, virezi spre stânga la Gilău. Urmează un urcuş către lacul Tarniţa, apoi ţii tot înainte. Drumul e asfaltat, aşa că poţi să arunci câte o privire şi la peisajul splendid fără să stai cu grijă că dai prin gropi. Traseul seamănă mai degrabă cu un tunel plin de viraje, din cauza brazilor brazilor care parcă năvălesc peste cele două benzi înguste de circulaţie. Odată ajuns la Mărişel, îţi clăteşti ochii şi mintea cu frumuseţea peisajului alpin şi asculţi poveştile şi legendele izvoarelor culese de prin negura timpului. Aici te simţi mai liber, mai aproape de trecut, de tradiţii şi de viaţa rustică.

După trecerea iernii aspre, oamenii îşi reiau treburile

Locurile încărcate de istorie, folclor şi peisaje desprinse din basmele cu zâne şi zmei ale lui