Majoritatea membrilor Guvernului par ca traiesc in lumi paralele. Sunt cuprinsi de o dezumanizare care ii ridica la statutul de supraoameni, iar, odata coborati printre muritori (de foame), raman socati de indecenta fluieraturilor care ii asalteaza.

Descinderea lui Emil Boc in mijlocul multimii care-l huiduia, la Ramnicu Valcea, exprima frustrarile unui om mult prea increzator in actiunile sale, derutat de hidosenia actiunilor populare, prin care nu se apreciaza sacrificiul suprem al prim-ministrului.

Atat de mult a fost periat Emil Boc de catre colegii de partid, felicitat extrem de des pentru curajul sau, incat chiar crede ca se afla la capitolul reformelor esentiale pentru stat.

Ridicat de prea multe ori pe soclul onestitatii, al capabilitatii si al inteligentei manageriale, Emil Boc se arata socat ca marea masa a populatiei nu gandeste la fel ca si colegii sai de partid. Singura diferenta este ca gloata nu are nevoie de bani pentru perdele, pentru deplasari costisitoare sau pentru functii in partid. Altfel poate l-ar fi laudat.

L-am vazut pe Emil Boc la Ramnicu Valcea, grabindu-se sa ajunga langa sutele de oameni care-l fluierau. Voia sa stie neaparat daca cei din multime sunt muncitori onesti ai acestei tari sau sunt din aia de care scoate scoala romaneasca ("tampiti", conform spuselor presedintelui Basescu). Prima intrebare pe care i-a adresat-o unui contestatar a fost legata de locul de munca al acestuia.

Nu-si putea imagina Emil Boc ca un om care munceste in aceasta tara poate fi nemultumit de reformele sale. Afland ca interlocutorul este profesor, Emil Boc l-a privit ca pe un condamnat. Unul dintre multii alegatori care nu ar trebui sa-si dea cu parerea, ci ar trebui sa ridice osanale Guvernului ca a executat minuni pentru a le da cateva sute de lei la leafa.

Elena Udrea s-a aflat si ea,