"Se intampla si in zilele noastre minuni. Trebuie doar sa nu ne pierdem credinta"
Povestea noastra incepe simplu, acum aproape 14 ani, cand ne-am casatorit. Eram tineri, fericiti, si ne doream enorm copii. In naivitatea noastra, speram ca ne vom intoarce "trei" din luna de miere. Dar a trecut si luna de miere si inca vreo 7 sau 8 luni, fara sa se intample minunea. Atunci am inceput sa mergem la medici, intai in oraselul nostru. Investigatii, tratamente, multe presupuneri dar fara rezultat. Am plecat intr-un oras mai mare, apoi in alt judet, alti medici, alte diagnostice, alte tratamente, alte iluzii. Nimic... anii treceau si noi eram tot singuri. Am vazut un reportaj TV despre un renumit profesor din capitala, specialist in infertilitate. Am mers impreuna cu sotul meu, plini de speranta, la prima vizita. Apoi am mers la alta vizita si la alta vizita si tot asa, vreo 6 ani de sperante alimentate de medic, a carui asigurare era de fiecare data: veti reveni gravida! E drept, am tot revenit, dar nu gravida, doar pentru alte investigatii si interventii. Fizic vorbind, medicul a zis ca nu avem nici o problema, nici unul dintre noi, dar suntem printre cuplurile cu infertilitate inexplicabila. Speram ca Bunul Dumnezeu sa se indure de noi si sa ne mangaie cu un sufletel de copil, caci pustii sunt casele in care nu li se aude glasul.
Incercam sa fim buni crestini, tineam post atat cat reuseam, ne spovedeam si ne impartaseam de doua ori pe an si ne rugam neincetat la Dumnezeu si la Maica Domnului sa ne ajute. Doar Dumnezeu stia ce era in sufletul nostru, cand ne intreba cate un cunoscut: "Voi, pe cand un copil?". Le raspundeam de fiecare data: "Cand o vrea Dumnezeu! Noi asteptam". Au trecut astfel 12 ani de lupta cu aceasta boala cumplita: sterilitatea.
Am inceput sa ne gandim tot mai des la adoptie. Pe atunci, stateam cu socrii, cumnata si sotul ei, impre
