Pe celelalte şapte le ştiţi (cimitirul pe strada Învierii, puşcăria pe strada Libertăţii etc.). A opta minune se săvârşeşte acum, sub ochii noştri: americanii însămânţează saci cu dolari. La vremea culesului, ţăranii din împrejurimile Caracalului vor recolta scut antirachetă. Vor şti că e copt, când premierul Boc va veni să taie panglica.
Ce e de reţinut? Un scut nu se vede. N-ai cum să mai palmezi un şurub, să şterpeleşti o bară de cupru, să doseşti un fier cornier. Pleaşca funcţionează după alt mecanism: puşcaşii marini (aşa le zice lor, la derută, chiar dacă stau pe uscat), sătui de instrucţie, vin la bodega din comună să se relaxeze la una mică. Poate două sau mai multe. Deci, consumă. Ce ne-a învăţat doamna Udrea? Că cine consumă plăteşte, banu lui aduce bunăstare, bunăstarea aduce optimism, optimismul se manifestă. Pentru noi, băştinaşii, puşcaşii ăştia marini sunt ca turiştii străini. Ridică pibul. Avantajul e că nu fug la unguri sau la bulgari; americanii rămân pe loc ca să ţină scutul. Cât e scutul în picioare, nici în nato nu ne doare.
Ieri, radarul instalat în porumbarul primarului a surprins-o pe cetăţeana Bomboana, purtând un dialog de specialitate, în faţa şcolii, cu profesorul de botanică şi lucru manual:
- Maică, da' dacă rachetele astea îmi efectuează… afectuează… afectuieşte mie prazu?
- Exclus. Deoarece întrucât nu cultivi această erbacee legumicolă în asolamentu lu' matale. Dar, ştiinţific vorbind, cel mult s-ar putea să-ţi răsară intempestiv, ca urmare a impactului radiaţiilor ionizante benefice.
- Zi-i, maică, mai rar, ca să notez aici pe aiped, că nu reţiu minte.
Bucurie mare: părintele a ţinut o predică frumoasă despre istoria ţării noastre, de la Ştefan cel Mare la Barack Obama, oamenii au încins o horă, la prăvălie s-au şters zece la sută din datoriile de pe caiet.
Lumea vorbeşte. E normal să se răs
