Una-două, te trezeşti cu cineva care vrea să te dea pe mâna justiţiei. Sau a Agenţiei pentru Integritate. Un calomniator de profesie, care n-a ajuns el însuşi la judecată fiindcă nu i se cunoaşte adresa, ţine musai să mă vadă pedepsit de A.N.I. pentru că, în 2010, aş fi avut 10 (!) slujbe, gros plătite, plus pensie. Că, în realitate, pensia îmi e suspendată iar la facultate predau fără bani de cinci ani, având, tot în 2010, doar o singură leafă şi o indemnizaţie de conducere, asta nu contează pentru ipochimen, foarte supărat că mai iau bani de la Academie şi din drepturi de autor care sunt, se ştie, colosale în ziua de azi.

N-am scăpat bine de scaiul cu pricina şi, iată, mă ameninţă cu tribunalul fiul unui scriitor căruia nu i-am permis să-şi petreacă vacanţa la Casa Scriitorilor de la Neptun, fiindcă anul trecut a făcut o nefăcută. Discriminare, strigă, te dau în judecată. Mai e şi avocat pe deasupra! Ar trebui să ştie că nu e vorba de nici o discriminare. Statutul nu mă obligă să-i subvenţionez vacanţa la mare doar fiindcă tatăl său a fost un scriitor respectat, dar a uitat să-l înveţe să se poarte. În particular, poate să se ia de cine crede de cuviinţă, dar în public şi, încă, lăudându-se în gura mare că stă în fiecare vară la Casa Scriitorilor, n-are voie să-l înjure ca la uşa cortului pe preşedintele ţării. Nu voiam să amintesc nefericitul incident din vara trecută, deşi junele avocat merita chiar să-i dau numele. Interdicţia are, aşadar, o cauză precisă şi anume un comportament golănesc. În plus, nu mi se pare normal să fie amestecată Casa Scriitorilor în scandaluri precum acesta. Abia aştept să văd în ce termeni formulează avocatul plângerea.

Credeţi că asta e totul? Nici vorbă! O tânără poetă mă face cu ou şi cu oţet într-o revistă de familie pentru a-l fi acuzat pe Nicolae Breban de colaborare cu Securitatea. Şi, desigur, mă ameninţă