Cenzura internetului, atacuri malware şi bloggeri trimişi după gratii. Acestea sunt doar câteva dintre armele moderne ale dictatorilor cibernetici în plină epocă a tehnologiilor.

Blackout al reţelei în Libia, SMS-uri pro-Mubarak în Egipt, mesaje pe Tweeter ale regimului din Siria: protestele recente din Orientul Mijlociu au demonstrat că noile tehnologii sunt tot mai exploatate pentru propaganda de stat şi pentru a-i reduce la tăcere pe dizidenţi.

Potrivit tg24.sky.it, acest fenomen nu este prezent doar în lumea arabă. Indiferent că este vorba de Iranul lui Ahmadinejad, de Cuba post-Fidel sau de Bielorusia tot mai obscurantistă a lui Lukashenko ori de junta militară din Biramania, în ultima perioadă, armele dictatorilor „cibernetici“ au câştigat tot mai mult teren şi sunt din ce în ce mai diversificate. Cel puţin aşa rezultă din raportul „The 10 Tools of Online Oppressors“, publicat cu ocazia Zilei mondiale a libertăţii presei de către Committee to Protect Journalists (CPT), o organizaţie nonprofit din Statele Unite, care luptă de mai mulţi ani alături de jurnaliştii în pericol din cauza regimurilor opresive.

Deşi pe de o parte internetul este folosit drept o puternică armă de cenzură, aşa cum s-a întâmplat în timpul recentelor proteste din Orientul Mijlociu, pe de altă parte, opresorii on-line şi-au adaptat rapid vechile strategii la lumea virtuală. Tacticile utilizate variază de la intimidarea directă (China, Rusia) şi până la criminalitate informatică (Tunisia, Iran), controlul infrastructurii de reţea (Etiopia) sau cenzura directă (Bielorusia).

Arme moderne

De exemplu, în Iran şi în alte state este negat sistematic accesul la sursele de informaţie care nu sunt agreate de guvern. În ultimii ani, regimul Ahmadinejad a făcut un pas înainte şi a luat în vizor şi toate softurile anticenzură, condamnându-i la mulţi ani de î