Filmul acţiunii de comando derulat pe viu pe majoritatea posturilor de televiziune şi a site-urilor de ştiri a ţinut lumea cu sufletul la gură, sigur, într-o manieră diferită de nunta strălucitoare din familia regală britanică, dar cu cel puţin la fel de mare audienţă.

Un film propriu-zis nu a existat pentru public şi chiar Administraţia de la Washington a prezentat mai multe versiuni oficiale ale neutralizării lui Osama ben Laden. Dar toţi ştim acum în ce fel a decurs acţiunea: exact ca în filme. Bruce Willis mai lipsea. Pierderi au fost de ambele părţi: omeneşti, de o parte, tehnică militară, de cealaltă. Un elicopter din forţa de desant a lovit cu o elice unul dintre pereţii de beton ai casei, devenind astfel inutilizabil. El a fost distrus, dar americanii sunt conştienţi că mâna lungă a chinezilor a reuşit să apuce ceva din resturile rămase şi că o clonare a aparatului silenţios şi greu detectabil de către radar este iminentă.

Pentru noi, vestea eliminării celui mai căutat terorist s-a suprapus cu cea a instalării scutului antirachetă într-un sătuc din judeţul Olt. Putea fi la Ianca, pentru că şi aici este aerodrom militar, dar americanii au preferat să meargă la olteni, probabil din cauza apropierii de cealaltă bază militară a lor în România, la Mihail Kogălniceanu, lângă Constanţa. Oricum şi oriunde ar fi, amplasarea celor trei baterii antirachetă a dat din nou ruşilor prilejul să se oţărască la ţările NATO şi mai ales la americani, simţindu-se depăşiţi tehnic şi cerând nici mai mult nici mai puţin decât administrarea comună a acestui scut. Vom vedea la iarnă, în preţul gazului importat de la ei, cât de supăraţi vor fi fiind.

Între timp, România atinge noi culmi economice, ni se spune pe diverse voci, deşi parcă se întâmplă ceva cu mult promisa ieşire din recesiune. Institutul Naţional de Statistică tocmai a semnalat o creştere