Plimbatul hârtiilor a devenit un sport naţional. Funcţionarii şi şefii acestora au reuşit, în ultimii ani, să-şi depăşească propriile recorduri şi să facă din România un stat care ar face să pălească orice fantezie a lui Kafka.

Înainte de a continua, îi rog pe şefii mei direcţi să nu citească următorele rânduri. Nu vor înţelege probabil de ce, în timpul orelor de program, am fost nevoit să alerg între diferite insituţii ale statului şi să stau la mai multe cozi decât pot să număr acum.

Încerc să fiu cât mai concis în expunerea faptelor. La naşterea unui copil, statul îţi oferă sprijin financiar. Pe de o parte avem suma de 200 de lei pe lună, pentru primii doi ani, pentru copil, apoi indemnizaţia pentru mamă. Cum le obţii? Mă refer aici numai la indemnizaţie. Intri pe pagina de internet a primăriei şi copiezi actele necesare şi cererea. La Constanţa, deşi ne aflăm în luna mai, cererea este cea de anul trecut. Legea s-a schimbat, deci trebuie să rupi tot ce ai scris şi să stai la o primă coadă, la o direcţie a Primăriei. Urmează un drum la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru a depune o cerere şi un altul pentru a o ridica, peste câteva zile (traseul în ITM Constanţa este: coadă la biroul de copiat acte, coadă la registratură, coadă la camera 10, coadă la casierie, coadă din nou la camera 10). Alt drum la Direcţia de Finanţe, pentru a depune o cerere care să ateste veniturile din anul anterior. Evident, altă coadă, în condiţiile în care ghişeele au program cu publicul numai două ore pe zi. Mai bifăm un drum la Finanţe, peste câteva zile, pentru a ridica hârtia.

Greul începe abia acum. Pentru fiecare venit obţniut, fie şi de numai 10 lei, trebuie adusă fişă fiscală de la angajator, adeverinţă tip completată tot de angajator, cerere că renunţi la acel serviciu pentru următorii ani, decizia de suspendare a activităţii. Dacă angajatorul este din alt