Dimineaţa, la găleata cu laptele muls cu o seară înainte, Ioan Viorel Fogoroş găseşte smântâna de două degete. Laptele de bivoliţă e atât de consistent încât, după ce iei ulcica de la gură, îţi rămâne pe buze o urmă albă ca de var. Sursa: Dan Arsenie
Însă bivolul pierde mult teren în faţa vacilor, care, prin încrucişarea raselor, devin din ce în ce mai productive şi eficiente. O bivoliţă dă vreo maximum 8-9 litri de lapte la o mulgere, asta dacă „stăm cu troaca în cap”, adică doar dacă e hrănită din greu cu cereale. Acest detaliu o face să piardă clar lupta cu vacile, cel puţin la cantitatea de lapte. În plus, bivoliţele fată abia din al treilea an de la naştere, astfel încât înmulţirea efectivului e şi ea destul de anevoioasă.
Fermierul Fogoroş e profesor la un liceu din oraşul Victoria şi crescător de bivoli în comuna Drăguş, în apropiere de Făgăraş (judeţul Braşov). Acum, are în ogradă 17 capete. Când era mic, erau peste 1.000 de bivoli româneşti numai în comuna sa. „Acum, dacă sunt 150-180”, spune el. Şi crede că numărul va scădea întruna, deoarece tinerii fermieri, şi aşa puţini, nu mai sunt interesaţi de bivol.
În România, zonele în care e crescut bivolul se pot număra pe degete. Pe lângă zona Braşovului, unde găsim bivoli în apropiere de Făgăraş şi Rupea, găsim bivoli doar în Sălaj, Cluj (zona Dej), Bistriţa Năsăud, Maramureş, Sibiu şi Satu Mare. În total, mai sunt sunt maximum 15-20.000 de bivoli româneşti, adică de zece ori mai puţini decât în anii '80, când cirezile, puse cap la cap, dădeau un total de 220.000 de animale. Şi de trei ori mai puţini decât anul 2004.
Din Dej este Ambrozie Zanc, care a trimis doi bivoli româneşti, femelă şi mascul, la târgul Agraria, organizat la Cluj-Napoca între şi 8 mai. În faţa uriaşelor bovine negre cu ochi înroşiţi, un vizitator l-a îndemnat pe un altul să ia bine aminte la ac
