17 septembrie 1986
Atenţie la provocări!
Tata adoarme, ca de fiecare dată când e de ascultat un eveniment sportiv important la radio. Azi – jocurile din cupele europene. Caraliii de la Dinamo pierd în faţa albanezilor de la „17 Nentori” cu 1-0. Sportul Studenţesc abia bate pe Omonia Nicosia, cu 2-1, după un mare gol al lui Hagi, iar craiovenii, bieţii noştri favoriţi, amărâţii noştri, furaţi şi subţiaţi, îi bat, totuşi, cu 2-0, pe turcii de la Galatasaray Istanbul, cel mai puternic dintre adversarii românilor în turul 1, cu un gol al lui Geolgău (după ce abia îşi rupsese oasele, într-un aparat de filmat) şi cu un alt gol, al lui Bâcu, în final. La şcoală m-am certat cu Viki. Am hotărât să ne despărţim. Pleacă la ea acasă, dar face un tur până în Piaţa Romană şi se întoarce în 25 de minute.
A devenit o obişnuinţă, în zilele când suntem acasă, ca la ora 11 fără 10, seara, să-i fac un masaj lui A.P., pentru redresare. Mă atenţionează: „Fii atent la şcoală, dacă au pus ei ochii pe prieteni, precis te vor provoca şi pe tine. Ai grijă, că te vor provoca să vorbeşti prostii. Nici nu ştii de ce sunt în stare”. A apărut azi Paul Voicu şi m-am bucurat că îmi propune să facem o trupă împreună, eventual să reînfiinţăm trupa „Totuşi”. Tata găseşte un titlu, „Penibili, dar perseverenţi”, după două seturi de ping-pong, în care am văzut cu ochiul liber cât am involuat amândoi, în vara asta, în care nu ne-am mai antrenat deloc. A.P. suferă sincer pentru înfrângerea lui Dinamo. Îi evocăm, apoi, pe colonelul Anghel Vasile şi pe fiii săi, care ne-au fost vecini pe Strada Sandu Aldea, până ne-am mutat, în 1981. E de părere că dacă Valeriu Popa ar accentua mai puţin partea de terminologie ştiinţifică, ar fi mai valoros şi i-ar sta mult mai bine.
Supradotarea îi spune tot ceea ce simte. Nu are nevoie şi de explicaţiile ştiinţifice relative pe care le dă, pen
