Cagnes-sur-Mer e un loc în care se face plajă şi se poate juca tenis. Sorana Cîrstea a ales a doua variantă
Sorana la Cagnes-sur-Mer. Cagnes-sur-Mer este o superbă staţiune pe Coasta de Azur, undeva între Cannes şi Nisa. Dar Sorana Cîrstea nu s-a dus la Cagnes-sur-Mer să facă plajă, ci să joace tenis. Totuşi, românca a reuşit să împuşte doi iepuri dintr-un foc, a jucat şi tenis şi s-a şi bronzat, rămînînd pe teren, mai multe ore. Dovadă că a ajuns pînă în finală. Performanţa nu trebuie supralicitată, fiindcă vorbim despre un turneu ITF cu premii totale de 100.000 de dolari. La ora asta, primii jucători şi primele jucătoare ale lumii se bat în bogatele Masters Series, cu privirea aruncată peste umăr, hăt departe, spre clasicele Roland Garros şi Wimbledon.
Reuşita Soranei are însă o semnificaţie particulară, care depăşeşte importanţa competiţiei ori a banilor puşi în joc. Tînăra şi frumoasa noastră compatrioată trebuia să o ia de la capăt de undeva. Departe de privirile nedumerit-nemiloase ale celor care se întreabă de ce nu mai joci cum o făceai acum doi ani, de ce ai căzut 80 de locuri în clasament. De pe 23 în vara lui 2009, pe 106 înaintea întrecerii de pe Coasta de Azur. Cum a fost posibil să treci de la un sfert de finală la Roland Garros la turnee ITF. Acum cîteva luni, cînd scriam că se întîmplă ceva rău cu ea, chiar aşa era. Pierduse un meci la Linz în doar 45 de minute în faţa sîrboaicei Ana Ivanovici, nici ea în forma care a consacrat-o printre marile vedete ale tenisului mondial. Ciudat nu era că pierduse. Sorana absentase de la propriul meci. Un set pierdut la zero, din care în 5 game-uri nu reuşise să facă nici un punct!
Primeam la vremea respectivă un mesaj postat pe blog, din partea mamei Soranei, Liliana. Ca orice mamă, îşi apăra fiica, ghicind în articolul meu un atac nedemn la adresa Soranei, “o fată integră, puternică şi care mun
