Pensiile speciale ale militarilor au fost supuse recalculării, revizuirii şi integrării în sistemul unic de pensii. Ca măsuri de austeritate, acestea ar fi trebuit să determine o reducere a cheltuielilor bugetare. Dar Ministrul Apărării a declarat anul trecut că nicio pensie militară mai mică de 3000 de lei nu se va reduce. Mai mult, o bună parte din pensiile mai mici de 3000 de lei şi chiar unele pensii mai mari decât această sumă obsedantă au crescut, ca urmare a măsurilor de "austeritate". În fapt, din 160 mii de pensii militare, doar 30% au scăzut (unele dintre ele cu procente care depăşesc două treimi din pensia iniţială, ceea ce, practic, afectează însăşi substanţa dreptului la pensie). Dacă marea majoritate a acestor pensii nu au scăzut, unele dintre ele, dimpotrivă, fiind chiar majorate, oare despre ce austeritate vorbim? De fapt, după unele calcule din "sistem", costul suplimentar al acestor măsuri de "austeritate" este în jur de 13% din totalul fondului de pensii speciale plătite până în 31 decembrie 2010 (estimat la 1,5 miliarde euro). Aşadar, austeritatea aceasta se traduce într-un cost suplimentar de 200 milioane euro.
Dar nu această faţetă a austerităţii este cea care ne-ar putea da frisoane. În definitiv, un ofiţer de intendenţă, ca şi Pristanda, ar putea să justifice că 5 minus 3 izmene militare fac opt, şi nu doi, că 6 steaguri de luptă minus 3 fac nouă etc. Şi nici nu ar asuda spunând asta cu convingere la televizor ("aşea să ne ajute Dumnezeu"). O temperatură siberiană emană dinspre cealaltă faţetă a măsurilor de austeritate: incluzând pensiile speciale militare în sistemul unitar de pensii, militarilor actualmente activi li s-a impus o sarcină fiscală pe care nu o aveau până acum, respectiv o contribuţie totală de 47% la asigurările sociale (42% de la angajator, adică Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, SRI etc.; 5% de la ang
