Pe site-ul revistei germane Der Spiegel a apărut, vineri seara, o ştire conform căreia Grecia a ameninţat cu părăsirea zonei euro, pe fondul problemelor economice deosebit de grave, care generează demonstraţii de protest aproape zilnice. Informaţia, provenită de la surse guvernamentale germane, a fost negată cu vehemenţă de oficialii europeni, iar Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogrup, a negat că ar fi fost programată o întâlnire secretă de urgenţă în aceeaşi noapte. "Nu vrem ca zona euro să explodeze fără niciun motiv", a declarat acelaşi Jean-Claude Juncker, conform unui articol de la Bloomberg, după ce a ieşit ... de la întâlnirea de urgenţă din miez de noapte.
Fără motiv? Această declaraţie arată foarte clar unde se află adevăratele probleme ale Europei: la nivelul aşa-zişilor reprezentanţi ai naţiunilor europene, ajunşi în funcţii decizionale de o importanţă crucială, prin metode mai mult sau mai puţin democratice şi care manifestă o frică viscerală faţă de referendum, manifestarea supremă a democraţiei directe.
Chiar să nu vadă aceşti reprezentanţi măcar un motiv care să conducă la prăbuşirea visului european?
Datoriile suverane, împovărătoare nu doar pentru periferia europeană, reprezintă doar un detaliu nesemnificativ?
Negarea realităţii nu este decât o încercare disperată de amânare a inevitabilului, în aşteptarea unei minuni. Unde este Osama bin Laden când liderii Europei au nevoie de el?
Un raport recent de la UBS arată că valoarea totală a obligaţiunilor emise de Grecia este de circa 330 de miliarde de euro, din care 22 de miliarde ajung la maturitate în acest an, iar 33 de miliarde anul viitor. Indiferent de nivelul dobânzilor, aceste datorii sunt mult prea mari pentru economia Greciei, care nu dă semne că ar ieşi prea curând din recesiune.
La întâlnirea din Luxembourg s-a găsit soluţia: suplimentarea ajutorul
