Există două mari cuceriri pentru Europa: Programul Erasmus şi Spaţiul Schengen.
Multe i se pot reproşa Europei. Că nu are o politică globală coerentă - deşi cu greu poţi cere asta unui număr de 27 de naţiuni, cu istorii, interese şi concepţii atât de diferite. Mai este nevoie de timp, poate de cel puţin o generaţie. Că modelul ei social nu merge - deşi sunt multe modele sociale în Europa, cu rezultate diferite. Între cel suedez, francez, britanic sau german, de exemplu, sunt deosebiri imense şi nimeni nu impune statelor membre să adopte unul anume. Iar lista reproşurilor poate continua.
Există însă cel puţin două mari cuceriri pentru Europa. Una este programul Erasmus, care permite tinerilor europeni să studieze în oricare stat al Uniunii, la costuri rezonabile, adesea aproape de zero. „Generaţia Erasmus", pentru care Bucureşti, Londra, Bruxelles sau Budapesta nu mai reprezintă „străinătatea", va forma o elită insensibilă la discursul naţionalist, care înfierbântă astăzi mulţi oameni disperaţi de măsurile de austeritate.
O altă cucerire este sistemul Schengen. Nu numai că a călători astăzi în Europa este cu mult mai comod decât acum două decenii, dar aduce schimbări şi în conştiinţa oamenilor. Vecinul încetează a mai fi „străin". Pentru România, chiar în afara sistemului Schengen fiind, această libertate de mişcare a adus ceva extraordinar: două milioane de compatrioţi au dovedit în Europa de Vest că românii nu sunt leneşi şi că acasă le lipseşte doar managementul eficient. Adăugaţi ridicarea barierelor comerciale, libertatea de mişcare a capitalurilor şi a bunurilor.
Dar aceste libertăţi sunt astăzi puse sub ameninţare. Silvio Berlusconi şi Niocolas Sarkozy decid, de la ei putere, să pună din nou bariere la frontiera comună - iar Comisia Europeană se dovedeşte prea slabă pentru a da reacţia cuvenită. Extrema dreaptă în ascensiune viseaz
