Duminică după-amiaza, Traian Băsescu s-a gândit să mai gâdile România. Ca în vremurile sale bune de primar. Atunci în fiecare duminică lansa câte un subiect, câte o petardă sau făcea o conferinţă de presă care să monopolizeze agenda începutului de săptămână. Vorbeşte, Gogu, vorbeşte, că fraieri care să te asculte sunt cu ghiotura! Aşa şi după întâlnirea cu delegaţia FMI. Banalităţi şi ifose! Nimic altceva. Doar secvenţa cu marile companii ale statului, consumatoare de bani ca vaca de iarbă crudă. Aici Traian Băsescu are dreptate. Şi amărâtul acela de Jeffrey Franks, cu gaura lui din talpă. Prea multe companii de stat, tocătoare de bani de la buget! Probabil că naveta pe la porţile ministerelor i-o fi adus gaura din talpa pantofului! Şi lui Traian Băsescu, smucitura din bărbie! De data aceasta, au nimerit-o amândoi. În esenţă, şi Franks, şi Băsescu au formulat adevăruri crude. Nu sunt prostii şi nici flecăreli. Singura întrebare logică este aceasta:

Când au aflat cei doi de morile de tocat bani? Pe drumul de la Washington spre Bucureşti? Sau de la Lac 3 la Cotroceni? Nu cumva şi unul, şi altul ştiau de această scurgere de bani de cel puţin câţiva ani? Traian Băsescu, din momentul în care restructura CFR şi-l împingea pe panta distrugerii accelerate. Iar Jeffrey Franks, din clipa în care a pus mâna pe datele economice ale României. Nu cumva, la prima întâlnire, Băsescu şi Franks au discutat despre regiile şi marile companii de stat tocătoare de fonduri de la Buget? N-o fi auzit Traian Băsescu despre jaful lui Vladu de la Termocentrala Mintia? N-o fi ştiind nimic monocularul nostru preşedinte despre contractele de la Hidroelectrica? Nu el a fost cel care a deschis subiectul băieţilor deştepţi din energie spre a prelua controlul asupra acestei ţâţe naţionale de valută forte? Nu el a binecuvântat contractul ALRO-Hidroelectrica? Cu Elena Udrea, cu Stolojan, cu Vi