Un prezentator american de emisiuni radio a abordat această problemă în public, pentru prima oară, prin anii 1970. Atunci el a afirmat: "La despărţire, iubiţii îşi spun că se urăsc. Iar la auzul acestor vorbe, ambii au senzaţia că asta înseamnă că orice sentiment de dragoste între ei e mort şi îngropat. Ei bine, opusul iubirii nu este ura, ci indiferenţa. Atunci când urăşti pe cineva înseamnă că încă mai ţii la acea persoană", a spus americanul. Din păcate, prezentatorul nu a avut foarte mare popularitate, însă aceste vorbe sunt repetate şi astăzi de psihologi din întreaga lume.
Aşadar, acesta este motivul pentru care linia dintre aceste două sentimente este foarte mică.
Această ură nu este reală
Cei doi nu ajung să se urască realmente. Această ură este un surogat al sentimentului adevărat. Cele mai multe persoane, inconştient, pretind că-şi urăsc partenerul doar pentru a masca durerea şi neputinţa produsă de încheierea relaţiei. Este un mecanism de adaptare pentru a evita înfruntarea problemelor actuale. Deci, cei care îşi însuşesc sentimente de ură faţă de celălalt partener sunt, de fapt, laşi şi nu vor să-şi vadă propriile imperfecţiuni.
Amintirile ţi se arată sub o altă formă
Pentru a trece mai uşor peste durerea sufletească produsă de abandonul celuilalt partener, avem tendinţa să ne amintim tot ce a fost mai rău în relaţie. Chiar dacă atunci când formaţi un cuplu obişnuiai să visezi cu ochii deschişi la concediile petrecute împreună sau momentele frumoase, acum acele imagini devin vagi, neclare, irelevante. Tot acest proces este un scut al subconştientului tău pentru a te apăra de reala suferinţă, au concluzionat studenţii Universităţii Harvard din SUA.
Un prezentator american de emisiuni radio a abordat această problemă în public, pentru prima oară, prin anii 1970. Atunci el a afirmat: "La despărţire, iubiţii îşi spun că se