Progresele României au fost bune, constată Jeffrey Franks, iar din această observaţie, fie şi rostită într-o limbă aproximativă, puterea actuală poate desprinde următoarea concluzie: ne-am scos şi din inspecţia asta. Sursa: EVZ
Ni se va tot zice la televizor că ne-au găsit cu unghiile curate, iar batista era apretată. Nici nu era greu, dacă am da crezare folclorului din ţările care s-au împrumutat de la finanţatori internaţionali ("Vine FMI, să ne facem că lucrăm!"). Această impresie pozitivă, pe fond, nu păleşte la avertismentul lui Adrian Năstase, fostul premier ştiind despre un acord secret cu FMI potrivit căruia îl vedem noi pe dracu’ la anu’. Şi nici la reacţia lui Dan Voiculescu, tremurând alături de compatrioţi, de la ăl cu barba sură pân’ la ăl cu ţâţa-n gură, din pricina datoriei publice externe ("o povară de 4.500 de euro pentru fiecare român, de la nou-născuţi la pensionari"). Fireşte, se subînţelege că am scăpa de aceste datorii doar aplicând "soluţiile Voiculescu".
Ca să fie însă şi mai bine decât acum, când sunt semne clare privind creşterea etc. etc, FMI e de acord, adică nici pe departe nu impune asta!, cu aducerea unor manageri privaţi din mediul internaţional. Simplu: dacă arcul guvernamental autohton, oricare ar fi el, nu e în stare să pună în fruntea companiilor de stat decât clientelă la curent cu legea lui "Om sunt cu tine, om eşti cu mine", să apelăm la firme internaţionale, care să recruteze manageri capabili. Pe aceste meleaguri, ideea nu e nici măcar nouă: momente importante ale istoriei noastre, cum ar fi declararea Independenţei sau Marea Unire, ne-au găsit cu manageri străini nu la companii de stat, ci chiar la conducerea statului în sine.
Aşadar, nefiind noi în stare, să vină străinii! Precum vedem urmărindu-l pe Jeffrey Franks, aceştia au o bună capacitate de adaptare la realităţile de la noi, începând