Medicul Mihai Mihuţ (37 de ani) este cercetător la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la Geneva, unde se ocupă cu prevenţia şi tratarea bolilor sărăciei, localizate în regiuni ecuatoriale. Mihuţ a lucrat şi în America de Nord, unde a colaborat la dezvoltarea unor antidoturi împotriva atacurilor biologice.
„Adevărul": Cum a fost să lucrezi ca medic de ţară în România?
Mihai Mihuţ: Cu tot entuziasmul proaspătului absolvent, am lucrat într-o perioadă dificilă economic şi social, care a prins foarte mulţi cetăţeni fără asigurare medicală şi deci fără acces la tratament, şi chiar fără acces la vaccinări pentru sugari. Am încercat să conving, fără succes, noile structuri ale casei de asigurări judeţene, pentru a permite accesul celor defavorizaţi, însă era clar că nu erau pregătiţi să audă aşa ceva. Ca medic te simţi responsabil pentru fiecare bolnav care îţi cere ajutorul, fie că e sărac, fie că e înstărit.
Când v-aţi gândit să treceţi în domeniul cercetării?
Pe parcursul acelei perioade „idilice" ca medic de ţară am decis să mă îndrept spre cercetarea medicală. Salariul meu era cam jumătate din venitul unui lucrător de la salubritate. Am ajuns în situaţia de a cumpăra din banii mei medicamente pentru pacienţii care nu aveau asigurare, pentru a-i putea trata. Sigur că despre aceste lucruri nu vezi în emisiuni la televizor. Tot ce apare este despre un medic care a primit bacşiş o găină.
Care a fost primul loc de muncă?
Am lucrat la început, ca şi alţi medici tineri, pentru firme de medicamente, unde am învăţat enorm de mult într-un timp foarte scurt, iar apoi am ajuns în Canada. Traiectoria profesională m-a dus la vânzări, la studii de farmaco-vigilenţă şi, combinat cu experienţa de medic, mi-a permis o integrare fără probleme în Canada. Niciunul dintre foştii mei colegi nu mai lucrează în sistemul medical din Ro
