- Diverse - nr. 778 / 9 Mai, 2011 Aviz amatorilor! In Romania postdecembrista, auzim, adeseori, sintagma "om de afaceri”. In fata acesteia, te intrebi: ce "afaceri” a facut x sau y de, in nici 20 de ani, s-a imbogatit cat un american (ori alt occidental) in… trei generatii? Ce-i confera acestui personaj (numele nu are importanta, fiind prea multe la romani!) statutul de "om de afaceri”? In paranteza fie spus, cu foarte mici exceptii, care doar confirma regula, romanul nu are vocatie de afacerist. Nu are talent speculativ. Si asta pentru ca, de-a lungul veacurilor, abia putea sa supravietuiasca, sa puna o paine pe masa copiilor. De aceea, nu ne putem compara cu armenii, cu grecii, cu evreii nici atat! De aceea, revenind la intrebarile de mai sus, pe la noi (mai ales dupa ’89) "afaceri” inseamna un gheseft cu statul. Sunt atatea exemple de imbogatiri in urma afacerilor cu statul, incat, daca am nominaliza personajele (inclusiv din mediul politic), ne-ar trebui o… pagina de ziar. La noi, se recunoaste ori nu, toate averile mari s-au facut prin afaceri oneroase cu statul. Cei care se pricep la afaceri (putini, dar sunt si pe la noi) spun ca afacerile se simt, se fac instinctual. Profitul nu se obtine, in genere, doar printr-un schimb de Gaga: cumperi ieftin si vinzi scump (cum se intampla in comert, mai ales, dar si in imobiliare etc.). Empiric, nu poti face bani! Eviti taxele catre stat si devii un nabab! Nu mai merge cu rulmenti la Stanbul, cu blugi si adidasi in angrouri! Sau cu vanzarea de pamant mostenit ori cu alte "invarteli” de… doi bani! Arta comertului se invata. De aceea, este meritorie initiativa unor europarlamentari romani de a sustine programul european "Erasmus pentru tinerii antreprenori”, pentru ca trebuie sa mirosi cum se fac afacerile europene. Caci, si e bine sa o spunem, pana acum, in Romania nu s-au facut "afaceri europene”, in spirit european, c