După 36 de ani, Cristian Rădulescu îşi aminteşte cu groază de evenimentele petrecute în iulie 1975 la Cariera Lespezi, din Bucegi. 57 de muncitori şi-au pierdut atunci viaţa, urmare unei explozii declanşate de un fulger. Unii zic că aşa a vrut destinul. Alţii insistă că ar fi fost vorba de neglijenţă sau de defecţiuni pe care Partidul Comunist le-a ascuns.
Pe cine să acuzi, când răul a venit din cer? Cei care lucrau în vârful muntelui erau oameni din Runcu, Bezdead, Buciumeni, Pietroşiţa, Moroieni. Trăiau ca într-o familie. Ajungeau acasă la săptămână. Condiţiile de lucru erau aspre, dar nu se plângeau. Aveau un loc de muncă asigurat şi bine plătit.
De câţiva ani, exploatarea de calcar începuse din vârf către bază. Se cerea din ce în ce mai mult ciment pentru şantierele din ţară. Nu se mai spărgea roca cu barosul şi spiţul. Se trecuse la explozibil. În acest fel, se decoperta mai mult material deodată. Conducerea Fabricii de Ciment de la Fieni luase hotărârea montării unui paratrăznet performant, o inovaţie de ultimă oră, dar nebrevetată. Acesta funcţiona cu o celulă radioactivă şi trebuia să protejeze de fulgere un perimetru de cel puţin 500 mp.
„Era nevoie de el pentru ca trăznetul să nu lovească materialul explozibil pe care-l foloseam la detonări în carieră”, spune Cristian Rădulescu, pe vremea aceea şef la Lespezi.
Un fulger a declanşat infernul
Pe 24 iulie 1975, inginerul şef Rădulescu se afla la Bucureşti. Fusese chemat la Ministerul Industriilor. Muncitorii rămaşi în carieră, coordonaţi de maistrul miner Nicolae Neagu, pregăteau o nouă explozie.
După ce explozibilul a fost amplasat în tunel, toată suflarea de la Lespezi lucra pentru umplerea gurii de intrare cu saci de hârtie plini cu piatră. Asta, pentru a nu da voie suflului exploziei să producă stricăciuni însemnate afară. Era aproape ora 17:00. Până şi bucătă
