Dacă cineva ar trebui să-i ţină pumnii lui Emil Boc la Convenţia Naţională a PDL, de peste patru zile, aceasta este Opoziţia. Premierul este candidatul ei ideal la funcţia de preşedinte al partidului de guvernământ. Nimic nu i-ar aduce mai multe beneficii electorale în 2012 decât realegerea acestuia şi, totodată, păstrarea lui în fruntea guvernului. Nici măcar tonificarea propriei musculaturi politice, slăbită în superficială activitate, ori trecerea din zona şuetei în cea a gravităţii responsabile nu-i garantează menţinerea importantului avans electoral de astăzi, aşa cum o face, fără să vrea, Emil Boc, cel pe care oamenii îl înjură, chiar dacă primesc amendă. De luni, când se va şti cine este alesul pedeliştilor, Opoziţia ar putea dormi, în continuare linştită, fiindcă, parafrazând un slogan publicitar care a făcut, cândva, victime, premierul lucrează pentru ea.

În planul iniţial, vehiculat dinspre Cotroceni, Emil Boc figura doar ca şef de partid, nu şi ca prim-ministru, preşedintele Traian Băsescu, încercând astfel să mai uşureze PDL de povara guvernării şi să-l recredibilizeze printr-un Cabinet politic, condus de un tehnocrat independent. Partidul nu a fost însă receptiv la schimbare, iar premierul, cu toate că "sursele" au vorbit, săptămâni în şir, de demisia lui, nu a schiţat niciun gest în această direcţie. În cele din urmă, şeful statului a pus, public, capăt discuţiilor, declarându-şi sprijinul pentru Emil Boc, ca ocupant al ambelor funcţii, şi atacându-l pe Vasile Blaga, contracandidatul acestuia la preşedinţia PDL. Nemaiexistând incertitudini, poziţia lui Emil Boc, în partid, s-a consolidat, pare să fie câştigătorul scrutinului intern, el însuşi ţinând, de pe acum, discursuri triumfaliste, de învingător.

Realegerea lui Emil Boc este însă sinonimă cu stagnarea, chiar dacă spune că vrea să modernizeze PDL şi să-l menţină la guvernare. Din af