Revoltele arabe din 2010-2011 au fost comparate cu trei momente emblematice ale istoriei Europei moderne: 1848, 1968 si 1989.
Problema cu analizele comparative este ca sunt tentante dar, deseori, gresite. Dinamica lumii arabe de astazi nu prezinta, simultan, caracteristici care sa justifice echivalente teoretice cu vreunul dintre cele trei repere ale istoriei europene.
Evenimentele similare nu sunt, in mod necesar, si echivalente in logica istoriei, iar desincronizarea revoltelor arabe de cele europene reprezinta, mai mult pentru europeni decat pentru arabi, o vulnerabilitate in plus, intr-o perioada oricum dificila.
Revolutiile europene din 1848 au vizat monarhii conservatoare, unele deja influentate de ideile liberale si democratice, dar evident aflate in continuitate politica si institutionala cu regimurile traditionale ale Europei pre-moderne.
In 2011, dimpotriva, in lumea araba tarile relativ stabile sunt exact cele care au reusit sa-si pastreze regimuri politice traditionale, evident in sensul traditiei coranice a civilizatiei careia ii apartin (Marocul, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Iordania).
In schimb, convulsii grave de sistem afecteaza asa-zisele "republici" arabe ale caror origini politice se datoreaza foarte mult "importului doctrinar" de nationalism si socialism din Europa, in anii 1950, 1960 si 1970.
Revolutiile europene din 1848 s-au facut, in esenta, impotriva traditiei reale a Europei, care, la acea vreme, avea deja 1.500 de ani. Revoltele arabe din 2011 se fac insa preponderent impotriva unei false traditii "republicane", importate din Europa cu aproximativ 50-60 de ani in urma.
Evenimentele din 1968 ofera, intr-adevar, tentatii aproape irezitibile pentru comparatii cu revoltele arabe din 2011. Atunci, ca si acum, tinerii educati apartinand clasei
