N-am să combat iniţiativa legislativă a lui Victor Socaciu luând-o în derâdere, aşa cum s-a făcut deja pe scară largă. Oricât de năstruşnic ar fi un astfel de document, el trebuie luat în serios, cu speranţa, totuşi, că în viitor oamenii politici vor fi raţionali atunci când propun astfel de teme de discuţie. Sursa: EVZ

Altminteri, ne trezim că, din legiferare în legiferare, nu mai rămâne piatră pe piatră în spaţiul atât de complex al comunicării şi creaţiei.

Iată doar trei argumente: Argumentul economic: Economici tatea reprezintă baza oricărei activităţi economice, indiferent că se desfăşoară pe bani publici sau privaţi. Din acest punct de vedere, responsabilitatea celor care iniţiază proiecte legislative este enormă. În sistemul actual, al subtitrării, dialogurile unui film pot fi traduse de un singur om în câteva ore. Cheltuielile de transcriere sunt nesemnificative, iar rapiditatea transpunerii pe suportul electronic de netăgăduit.

Dublarea vocilor actoriceşti presupune apariţia unor departamente de specialitate, iar în cazul externalizării activităţii (mă refer mai ales la televiziunile publice), preţurile şi suspiciunile de clientelism şi corupţie ar putea creşte exponenţial. E lesne de imaginat ce se va întâmpla cu canalele specializate în filme, de la HBO la Pro Cinema, TCM şi toate celelalte. Industria filmului românesc va primi şi ea o lovitură, deoarece o parte din fondurile pe care le acordă în momentul de faţă statul provin din drepturile de difuzare a filmelor la televiziune.

Argumentul estetic: opera de artă este un act unic şi irepetabil - altminteri nu s-ar bucura de un statut privilegiat. Personalitatea actoricească nu poate fi redusă la simpla apariţie fizică şi la o gesticulaţie mai mult sau mai puţin expresivă. Un mare actor este, de cele mai multe ori, şi o mare voce. E destul să invoc exemple de c