Patrupedul seamănă cu stăpânul sau invers? Este întrebarea la care au încercat de-a lungul timpului să răspundă zeci de cercetători din toată lumea. Prin parcuri, pe stradă sau la expoziţiile canine, stăpânii unor câini uimesc prin asemănări izbitoare de comportament, temperament şi chiar de înfăţişare.
Un doberman masiv, dar bine îngrijit, cu privire neastâmpărată, ageră, adulmecă un miros numai de el simţit într-un părculeţ din cartierul Drumul Taberei din Capitală. Te măsoară din priviri şi nu te scapă din ochi, încercând să-ţi intuiască mişcările. La câţiva metri, un bărbat înalt păşeşte hotărât în urma câinelui. E tuns scurt, robust şi îmbrăcat în negru, parcă asortat cu patrupedul care-i deschide calea. Cei doi nu sunt legaţi de o lesă, dar orice trecător îşi dă seama că sunt o pereche. Ion Soare (55 de ani) este instalator la Liceul PTTR din Bucureşti şi administrator de bloc.
„Hera face la fel ca mine când se înfurie"
Ion Soare şi dobermanul său, Hera
Câinele este Hera, are nouă ani şi nu se desparte de stăpânul ei. Bărbatul nu a auzit până acum de cercetătorii britanici sau americani care susţin ideea că stăpânul şi câinele său se aseamănă într-o măsură sau alta, dar acum, că se gândeşte mai bine, este de acord. Hera are blana neagră, el e mai mereu îmbrăcat în negru. Nea Ion merge uşor legănat, Hera îl urmează în acelaşi ritm la plimbare. „Când mă înfurii, am ochii mult măriţi, strâng din dinţi şi gesticulez nervos. Hera când se înfurie îi sclipesc şi i se injectează ochii, mârâie cu dinţii strânşi şi scutură fioros din cap.
Numai de mine ascultă. Ne înţelegem din priviri, mă uit la ea, îi fac semn şi, gata!, ştie că plecăm. Când mă supăr, stă cuminte", mai spune nea Ion. Andreea Zamfir are 17 ani şi este elevă în clasa a XI-a. Aleargă prin acelaşi părculeţ alături de un ghemotoc de blană care i se înnoadă print
