- Cultural - nr. 778 / 9 Mai, 2011 A lucrat atatia ani in diplomatie, din 1926 pana in 1939, era de o seriozitate si corectitudine rare, observator si analist fin al realitatilor, simpatizat de Titulescu, simtea pericolul revizionismului si al unui nou razboi. In 1937 intra in Academie, greu, dupa interventiile regelui, apoi si mai greu este numit profesor (Bogdan Duica a fost unul din cei care s-au opus sistematic?!) de filosofia culturii la o catedra universitara, la Cluj. Dupa Diktatul de la Viena se muta cu Universitatea clujeana la Sibiu, colaboreaza la Gandirea. Scoate el insusi cateva numere din Seculum, unde il face pe Constantin Radulescu Motru un fel de amalgamator de texte, scriind ironic in loc de Motru, Mortu?! Dan Botta l-a acuzat, sustinand ca spatiul mioritic dezvolta oarecum ideile lui, Blaga raspunzandu-i cu articolul Hazul taranesc al imperialului Dan Botta. Profesor fiind, era, spun studentii, prea sobru, monoton, nu ridica privirea de pe cursuri, cursuri ce erau in esenta cartile lui. Supus criticii de presa si ideologii noului regim comunist, Blaga trece prin perioade grele, pe fondul unei labilitati nervoase, ii era frica sa nu fie arestat, mai ales ca nu cumva sa-i ia securitatea manuscrisele. Este indepartat de la catedra, lucreaza ca cercetator (…), traducator, Faust, Goethe. Cel mai mult l-a durut atacul lui M. Beniuc, ardelean, in Pe muchie de cutit, in care ii atribuia lui Blaga vorbe. Nu stim care au fost mai multi, admiratorii, epigonii sau detractorii, dusmanii care, profitand de limbajul metaforic al operei sale, mister, cunoastere paradisiaca/cunoastere luciferica, Eon dogmatic, Marele Anonim, l-au facut mistic, trairist, legionar, si asta pana in anii ’60, cand o noua generatie de poeti se afirma : Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Ion Alexandru. Este reconsiderat si de catre unii dintre detractorii lui (ce sulfe sunt uneori/unii in