Kevin Nelson, profesor de neurologie la Universitatea din Kentucky, a studiat "experienţele aproape de moarte" (“Near Death Experiences”, pe scurt: NDE) pentru mai bine de 30 de ani.
Citiţi şi:
VIDEO La graniţa dintre viaţă şi moarte. Când devii conştient în vis
El explică elementele caracteristice unei astfel de experienţe, argumentele sale bazându-se, în principal, pe REM (Rapid Eye Movement), adică mişcarea rapidă a ochilor. Acest termen reprezintă acea fază a somnului în care se produc cele mai numeroase şi cele mai intense vise şi în timpul căreia persoana care doarme este într-o stare de paralizie, cu excepţia ochilor, a inimii şi a diafragmei, care controlează respiraţia.
Profesorul Nelson consideră că există persoane mai predispuse decât altele la o afecţiune numită "intruziune REM", ce constă în acea stare de paralizie specifică REM, dar în timp ce individul este treaz, deseori manifestându-se şi halucinaţiile. Acest lucru plasează subiectul în ceea ce se numeşte "graniţă" a conştiinţei. "Mulţi oameni intră în această stare instabilă pentru doar câteva secunde sau câteva minute înainte de a intra în REM sau în starea de veghe", spune Nelson, citat de Daily Mail.
Profesorul are o explicaţie şi pentru cele mai comune elemente ale povestirilor celor ce au trecut prin NDE: călătoria printr-un tunel la capătul căruia se zăreşte o lumină sau vederea propriului corp de “undeva de sus”.
În studiul său, profesorul Nelson a constatat că simptomele din timpul experienţelor aproape de moarte se petrec şi în timpul leşinului sau în timpul atacurilor de cord.
Dar ceea ce au în comun majoritatea acestor episoade este întreruperea temporară a fluxului de sânge către creier. "În mod normal, 20 la sută din sângele pompat de inimă susţine creierul. Dacă fluxul de sânge este redus la o treime, creierul rămâne
