Afirmațiile dlui Boc ar avea tot atâta ecou ca și presimțirile babei Vanka sau ale celebrului seismolog Vergil Hâncu, din orice altă postură le-ar face în afară de aceea de prim-ministru.

Așa, însă, declarațiile sale sunt prin definiție grele și grave, deci trebuie luate în seamă: este șeful Guvernului României. Dl Boc se salvează mereu pe seama bănuielii altora că nu gândește cu capul lui și că nu prea știe ce spune, fiind doar un speaker (trompetă, zic unii), ceea ce ar explica și aerul său ușor candid (schmecker, zic alții). Acum, până când și în ce măsură se va salva dl Boc rămâne de văzut. Fiecare lucru la timpul lui. Primul termen vine însă la capătul acestei săptămâni, când vom afla dacă dl Boc, în percepția propriului său partid, este liderul care și-a condus oamenii la victorie sau la înfrângere.

Dl Boc – sau, mă rog, îngerul său păzitor – a pregătit exemplar (re)alegerea sa la congresul de sâmbătă-duminică: aducerea în țară, cu aceeași pocnitură din degete, a lui Necolaiciuc și a lui Popa-FNI, arestarea lui SOV, trimiterea în judecată a dnei Ridzi, vizita de curtoazie a delegației FMI, lansarea Programului Național de Reformă, plantarea pe harta NATO a comunei Deveselu, o serie (ce serie!) de planuri (ce planuri!) de investiții (ce investiții!) de miliarde (câte miliarde!) în infrastructură (ce infrastructură o s-avem!) și câte și mai câte. Mai că ar fi încăput pe listă și lichidarea lui Osama Bin-Laden, dar știți cât de modest este premierul. Și-apoi, chiar nu era nevoie: nu mai departe de săptămâna trecută, dl Boc a mai scos de vreo 3-4 ori economia din recesiune (luni, miercuri și joi, cel puțin), după care a dezvăluit cum, lăsându-l (și) pe dl Isărescu nițel șomer, a salvat moneda națională (care putea să ajungă la 8 lei/euro, dacă nu se așeza dânsul de-a curmezișul), ca și niște „sute de firme“ (aici, drept a grăit) și cum