Chiar dacă azi nu mai are aeroport, Galaţiul are totuşi faima că aici a funcţionat unul dintre primele aeroporturi din România, iar primele curse aeriene de pasageri din România au fost, din 1925, pe ruta Bucureşti-Galaţi. Se întâmpla după ce, în 1908-1912, doi gălăţeni şi-au construit aparate de zbor cu care au reuşit să se desprindă de la sol în 3 zboruri demonstrative ce au avut loc la Galaţi.

Primul aeroport se afla în zona cartierelor Micro 38‑39‑40, care azi e numită „Aeroport". Primele construcţii din caramidă ale aeroportului mai există şi azi, la intersecţia str Saligny şi Basarabiei, fiind halele care acum găzduiesc garajul Ecosal SA, după ce au fost depou de tramvaie. Mai târziu, aeroportul s-a mutat în alte clădiri, pe Bd. Coşbuc, unde a fost Trefo SA. Pista de zbor avea lungimea de 2,5-3 kilometri şi se întindea de la Cimitirul Eternitatea până deasupra tunelului CFR. În primul război mondial, la Aeroportul Galaţi se afla Grupul 3 Aviaţie, dotat cu avioane „Farman" pentru operaţiuni de observare şi „Nieuport" pentru vânătoare. În al doilea război mondial, la Galaţi se afla Corpul 1 Aerian, aici funcţionând şi o şcoală de vânătoare în picaj. La 23 august 1944, pe aerodromul Galaţi se aflau 249 avioane. După război, aici a fost un centru de pregătire a viitorilor piloţi. Tradiţia datează din 1937, când la Galaţi exista o şcoală de pilotaj pentru aviaţia civilă, ce a emis brevete pentru 38 de piloţi. În 1947-1948, pe Aeroportul Galaţi se efectua pregătirea practică a elevilor şcolii militare de aviaţie, care zburau cu aparate IAR 27, 39 şi 80, Fleet 10G, Nardi 305, iar mai târziu cu IAK 11, 17, 18, 23.

Bucureşti-Galaţi, prima rută internă a Tarom

Gălăţenii au fost primii români care au avut ocazia să călătorească cu avionul. În 1920 a luat fiinţă „Compania de Navigaţie Aeriană Franco-Română" (CFRNA), devenită în 1925 Compania Internaţio