Artist premiat înainte de Revoluţie, face din lemn adevărate minuni miniaturale, la mare căutare printre colecţionarii din Belgia, Franţa şi Italia.

Spune că a fost pasionat de artă de mic copil, exersându-şi dexteritatea pe gablonţuri şi casete din celuloid. Perioada care l-a făcut să cocheteze cu sculptura în lemn a fost cea în care şi-a satisfăcut stagiul militar. „Am început primele lucrări prin 1977, în armată şi, imediat după aceea, am urmat cursurile Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina, la clasa regretatului profesor Constantin Slujitoru. Am sculptat circa 500 de lucrări”, mărturiseşte Marin, care se declară încântat de faptul că, după o perioadă de ignoranţă, românii şi-au reîntors faţa spre artă.

De la expoziţii, la afacere

Perioada dinaintea revoluţiei s-a dovedit una destul de bună pentru artistul oltean, lucrările sale fiind la mare căutare. „Am participat în perioada 1978- 1989 la mai multe expoziţii de grup din Slatina, dar şi la ediţii ale Festivalului Naţional Cântarea României, obţinând în 1984 chiar premiul I la faza zonală.”, spune artistul. În paralel cu sculptura unor piese de artă, ajunse în colecţii particulare din Slatina, dar şi din Italia, Franţa şi Belgia, Marin Florea şi-a deschis în 1986 o mică afacere la Slatina cu sculpturi de galerii şi mobilier. Deşi era un artist în vogă, problemele familiale i-au secat inspiraţia şi l-au determinat să abandoneze sculptura în 1991.

„M-am regăsit cu şi mai multă forţă!”

După 18 ani în care a pus în cui uneltele, a răspuns solicitării preotului Valerică Catană pentru a sculpta catapeteasma şi iconostasul primei biserici greco-catolice din municipiu. „A fost o decizie care m-a readus pe drumul artei. M-am regăsit cu şi mai multă forţă şi inspiraţie iar acum lucrez intens pentru că intenţionez să expun din nou. Am renăscut ca pasărea Pheonix, dar nu