Statisticile recente arată că numărul tinerilor cu vârste între 18 şi 24 de ani care n-au încheiat învăţământul obligatoriu a crescut într-un an cu 1%. Situaţia determină instituţiile implicate în educaţie să identifice posibilităţile de prevenire şi de combatere a fenomenului.

„Am 13 ani şi sunt în clasa a III-a. Am mers la şcoală doar din când în când şi aşa am repetat de trei ori clasa a II-a. Credeam că nu o să mă mai întorc la şcoală, pentru că trebuia să muncesc cu ziua, să îi ajut pe alţi oameni la diverse treburi, ca să câştig bani." Aceasta e povestea lui Marius, un băiat din Bacău care a reluat studiul cu ajutorul organizaţiei „Salvaţi Copiii".

Neputinţa materială rămâne, în cazul multor copii, motivul principal care determină părăsirea sistemului de învăţământ. Datele publicate recent de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată că cea mai mare rată de abandon e la sate: 30,6%, faţă de doar 7,2% în rândul copiilor de la oraş. Alteori e vorba şi de neglijenţa părinţilor, sau chiar de refuzul acestora de a-şi trimite copiii la şcoală.

Părinţii nu înţeleg importanţa educaţiei

Sărăcia amplifică în unele situaţii şi lipsa de înţelegere a importanţei educaţiei şcolare. „Mulţi copii ne mărturisesc că nu au mers la şcoală pentru că nu au fost lăsaţi de părinţi", spune Liliana Bibac, coordonator de programe pentru integrare şcolară, de la „Salvaţi Copiii". Este şi cazul a două surori, Mădălina şi Loredana, de 9 şi 11 ani, pe care asistenul social de la „Salvaţi Copiii" le-a găsit în Piaţa Matache, ajutându-i pe vânzători în schimbul a câţiva bănuţi. Ele nu merseseră niciodată la şcoală. La începutul tratativelor cu părinţii pentru a le aduce într-un centru al ONG-ului unde aveau să primească rechizite şi o masă caldă, tatăl s-a arătat reticent, neînţelegând importanţa ca fetele să meargă la şcoală şi să nu mai contribuie la venitul