Să tot fie vreo 15-16 ani de când se tot discută despre transportul în comun realizat cu microbuzele, botezat "în regim maxi-taxi". Cam tot de atunci fenomenul constituie o adevărată problemă a municipiului. O problemă veche, ca şi cea a câinilor comunitari, pentru care nu s-a găsit o rezolvare în toţi anii aceştia.

S-a vorbit de concurenţă neloială, de măsuri de combatere a fenomenului, de intrarea în legalitate, de licitarea traseelor, de caiete de sarcini, de controale, de evaziune fiscală, de haos, de... Nimic din toate acestea nu s-a schimbat între timp. Suntem în acelaşi punct în care eram şi acum 16 ani: transportul public efectuat de "Braicar" lasă extrem de mult de dorit, iar cel realizat de operatorii privaţi se scaldă în acelaşi iz de concurenţă neloială.

Cine ar fi trebuit să "arbitreze" în acest context concurenţial? Evident, autorităţile statului: de la Garda Financiară la Poliţia Rutieră, de la Direcţia de Finanţe la Autoritatea Rutieră Română, de la Protecţia Consumatorului la echipele de control ale Primăriei. Iar peste toate acestea, Consiliul Local Municipal. Fiind vorba despre un serviciu public de interes local, CLM ar fi trebuit să asigure cadrul legal, să-i zicem perfect, care să fi creat condiţiile desfăşurării unui transport public de persoane adecvat, cu adevărat civilizat.

Nu s-a întâmplat asta. Disponibilizările ce urmează a fi efectuate la "Braicar", pe fondul situaţiei economice precare a societăţii, sunt un efect nu exclusiv al climatului socio-economic general al Brăilei, al concurenţei de pe piaţa de profil ori al haosului din transportul de persoane, ci o urmare firească, la urma urmei, a lipsei de interes şi de viziune a Consiliului Local în această problemă. O lipsă de interes condamnabilă şi o lipsă de viziune inexplicabilă, în contextul în care ordinea în transportul public a reprezentat o temă princip