Persoanele care au mai mult de doi ani vechime pe acelaşi post şi care nu au primit în ultimul an nici un tip de recunoaştere, în timp ce alţi colegi de ai lor nu au fost neglijaţi, pot face parte din categoria angajaţilor invizibili, care au potenţial, dar fără a fi valorificat, nu mai este o mină e aur.
Aparent, angajaţii dintr-o comanie pot fi doar buni sau slabi, cei din urmă fiind cel mai puţin doriţi de către angajatori. Totuşi, există un tip de angajat care se află între cele două extreme, al căror potenţial poate fi valorificat de către manageri în favoarea lor, odată ce-l identifică. Vorbim de angajatul invizibil, care de cele mai multe ori provine din rândul celor performanţi. Roxana Toader, con sultant Ascendis, explică faptul că primejdia cea mare este ca acei angajaţi, care desfăşoară în mod constant activitate bună şi foarte bună, să treacă neobservaţi, pentru că lucrurile merg atât de bine, încât par a se derula de la sine, fără efort.
Elena Peiu mărturiseşte că au trecut pe lângă ea câţiva ani şi câteva oportunităţi de dezvoltare până să realizeze că în anumite momente a fost în ipostaze în care s-a simiţit invizibilă, încât să acţioneze în consecinţă. „Aşa se face că, de-a lungul anilor, au tot apărut situaţii în care m-am simţit invizibilă la locul de muncă. Asta se întâmpla, atunci când realizam că şefii preferau anumiţi colegi pentru a le cere opinia, ori pentru a derula anumite sarcini care presupuneau provocări profesionale fie deosebite, fie cu perspective de promovare destul de clare", îşi aminteşte Elena care a fost pentru ea primul semnal de alarmă.
Mai mult, Roxana Toader susţine că sunt mai multe aspecte care pot face un angajat să se simtă invizibil.
„De exemplu, atunci când nimeni nu observă că în mod constant angajatul îşi face treaba de la bine la foarte bine, dar, în momentul când apare o greşeală, to
