Încă din secolul XIX, lacul cu apă sărată situat la 7 kilometri depărtare de Brăila era cunoscut drept un izvor de sănătate şi relaxare. Staţiunea Lacu Sărat încearcă, timid, să-şi revină. În urmă cu o sută de ani, era "cea mai veche şi mai reputată" staţiune din ţară, iar nămolul său vindecător era cunoscut în toată Europa.

Apele Lacului Sărat - care, în urmă cu un secol, se întindeau pe aproape un milion mp -, au fost dintotdeauna bogate în materii minerale şi organice, nemaiîntâlnite în asemenea concentraţie în nicio altă staţiune din străinătate.

Înaintaşii noştri, buni comercianţi, au ştiut să se folosească de acest "dar ceresc" şi au ridicat aici edificii împunătoare, ce concurau cu oricare alte mari obiective turistice ale Europei.

Colţ de rai

Odinioară, staţiunea era considerată un fel de "cartier" al Brăilei.

Parcul englezesc, cu fanfară, sală de "popice şi croquet", marele Cazino din sec. XIX, Vila Regală, Vila "Ţancu", Vila "Popescu" - unde a fost, o vreme, portar marele Panait Istrati -, Vila "Căp. Leonida Nicolescu", Vila "Nisipianu", restaurantele "Untaru" şi "Cazacu", sunt doar câteva din edificiile de odinioară atât de râvnite ale Staţiunii Lacu Sărat.

Exista chiar ziarul "Lacu Sărat", iar dr. I. G. Apostoleanu, medic la Spitalul Brăila, scria, în 1884, o interesantă lucrare despre Lacu Sărat, ale cărei proprietăţi miraculoase erau cunoscute încă din vremea lui Vodă Cuza.

"Toată lumea bună a Brăilei mergea în weekend la Lacu Sărat. Exista tramvai electric până în staţiune, încă din anul 1900. Din 1904, oraşul era iluminat electric. Din Lacu Sărat, se puteau face excursii în Monument, Grădina Publică, Port, precum şi în toate celelalte zone atractive ale oraşului. Străinii erau încântaţi de ceea ce li se oferea", a precizat directorul Arhivelor Brăila, Giani Ol