"Ori de cate ori unul dintre marii actori romani se stinge din viata, cineva imi spune ca, odata cu acesta, se incheie si ultimul capitol care marcheaza declinul teatrului romanesc. Romanii au tendinta de privi viitorul intr-o lumina neagra, iar acest tip de negativism este proiectat si in lumea artistica: trecutul este ceva glorios, in timp de viitorul nu poate fi decat mizerabil. Doar ca eu nu sunt roman si nu impartasesc aceasta viziune", scrie Rupert Wolfe Murray, editor freelance, care traieste si lucreaza in Bucuresti.
Eu sunt din Edinburgh, un oras care, desi gazduieste unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din lumea, este de fapt profund lipsit de cultura - alcoolul si fotbalul sunt mult mai importante. (Daca vrei sa intelegi mai multe despre Scotia, citeste-l pe Irvine Welsh). Ca majoritatea compatriotilor mei, nici eu nu stiu prea multe despre actorie si nu pot emite niciun comentariu despre marii actori romani, atat de indragiti. Dar ori de cate ori vad un film sau o piesa de teatru romaneasca - lucru care se intampla destul de rar, fiindca rezist cu greu escapismului Hollywoodian - descopar de fiecare data tineri actori foarte buni. Am vazut de curand Periferic si am fost fermecat de carisma Anei Ularu.
Rar descopar pe cineva pe cale sa devina o noua stea, o forta luminoasa, de neoprit, care isi pune amprenta pe public. Ultima oara cand m-am intalnit cu un astfel de fenomen a fost atunci cand l-am cunoscut pe Damian Draghici. Acesta tocmai se intorsese in Romania, dupa o cariera muzicala de succes in State. Pe vremea aceea, Draghici era practic necunoscut in Romania, dar la scurt timp si-a castigat o reputatie de muzician versatil si incredibil de energetic. (Eu nu am avut nimic de a face cu succesul lui, daca va intrebati).
Alina Serban, actrita Foto: unatc.ro De curand am intalnit pe cineva care pare se aiba
