Alegerea de primar de la Baia Mare - net câştigată din primul tur de candidatul comun al USL, care a obţinut de patru ori mai multe voturi decât cel portocaliu - a demonstrat câteva lucruri. Mai întâi că, oricât a forţat nota, blocând alegerile timp îndelungat, PDL a trebuit să accepte până la urmă organizarea lor. Dar, mai ales, a fost evident că mita electorală şi fauda nu sunt infailibile. Cu pungi cu peşte, zahăr şi ulei, ba şi cu bani sau cu influenţa agresivă a edililor în funcţie şi a şefilor de deconcentrate, se poate câştiga o primărie comunală. Dar nu una a unei comunităţi puternice şi numeroase.

Înclin să cred că, dincolo de scrutinul băimărean, în ultima lună, campania lui Boc pentru preşedinţia PDL (mitocănească excluderea mass-mediei de la reuniunea organizaţiei bucureştene) s-a vrut a fi totodată o repetiţie cu public a alegerilor locale şi parlamentare din 2012. Recuzita a fost clasică. În primul rând, minciuna - care beneficiază nepermis şi de asentimentul FMI - privind politica guvernamentală din timpul crizei, care a exasperat populaţia. În al doilea rând, mita electorală, nu doar cu cadouri, ci şi cu sacul de angajamente (chiar contracte) de zeci şi sute de milioane de euro, distribuite judeţelor favorizate, din fonduri bugetare, sau, mai rău, în contul unor noi şi uriaşe împrumuturi bancare asumate de Boc şi Udrea.

Intrând de pe acum într-o asemenea spirală a atribuirii de fonduri publice în interes de partid, echipa Boc s-a lansat pe o pantă periculoasă pentru ţară. Odată deschis robinetul electoral, nu-şi va putea permite să-l închidă până la finele lui 2012, încercând să se menţină astfel la putere. Cu preţul deturnării şi a Bugetului pe 2012, dar şi a grevării celor din anii următori, spre a acoperi prin contracte oneroase “donaţiile” discrete ale firmelor clientelare. Decontarea o va suporta, ca de obicei, electoratul, imediat