Călătoria fără hartă, fără ghiduri turistice şi fără gps şterge urmele de pe orice drum, lăsându-te să îl descoperi cu ochi mari, de copil şi de explorator. Sursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREA
1 /.
Pe unde ai trecut începe să se deseneze propria hartă, unde şoselele au sunet, munţii gust şi oamenii consistenţă. Aşa cum, în fiecare dimineaţă, lumina cade altfel pe aceeaşi frunză, nicio călătorie nu seamănă cu ea însăşi, fie că e până la piaţă sau până în Antarctica. Pentru asta trebuie doar să scazi reperele preconcepute şi să creşti atenţia.
Aparent paradoxal, vei descoperi că, renunţând la reperele preconcepute, devii atent la interacţiunea ta cu lumea, conştient de sine. Atlasul geografic devine util abia când, ajuns acasă, vrei să arăţi prietenilor pe unde ai umblat, sau să-ţi aminteşti cum se numea vreun punct de frontieră în care ai petrecut o noapte.
Un Paso înainte, unul înapoi. Magazinul cu două ţări
Urcând în autobuz la David, las în urmă o Panama cu contururi neclare, în centrul căreia străluceşte Sona. Ajung la frontiera Paso Canoas odată cu înserarea şi aflu că toate pensiunile din localitate sunt pe partea costaricană. Neplăcut, fiindcă aş mai fi evitat încă o zi preţurile umflate din Costa Rica.
Noaptea, graniţa se închide. Chiar pe lângă graniţă trece o stradă, încă panameză, plină de mici restaurante, terase, şi magazine. Intrând într-un duty free cu aspect de depozit şi nume chinezesc, constat că, pe partea cealaltă, am ieşit în Costa Rica. La o stradă mai sus găsesc şi un şir de pensiuni şi hoteluri.
Conform paşaportului, nu am ieşit încă din Panama, dar petrec o parte din seară şi noaptea în Costa Rica, sorbind o havană cu rom în curtea roz în care nişte costaricani au parcat un automobil plin ochi cu electrocasnice cumpăr
