Vasile Comârzan (83 de ani) a rămas fără picior în cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce transporta muniţie. Pentru că nu a putut dovedi că a fost rănit în război, omul primeşte doar o pensie de invaliditate de 200 de lei. De zeci de ani aşteaptă ajutorul statului. S-a adresat degeaba chiar şi premierului în urmă cu cinci ani, dar a fost tratat cu nepăsare, ba chiar cu dispreţ.
La colţul străzii a III-a din cel mai estic oraş al ţării, Sulina, un bătrân de 83 de ani aşteaptă de cinci ani ajutorul premierului Călin Popescu Tăriceanu. Vasile Comârzan a rămas fără un picior de foarte tânăr, încă din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, şi zeci de ani a tot aşteptat o mână de ajutor de la cineva. De ce Tăriceanu? Pentru că la o vizită în Deltă, acum cinci ani, ajuns şi pe la Sulina, primul ministru i-a promis ajutor omului. Cu promisiunea a rămas şi acum..
Tânăr şi nesăbuit
În vara anului 1944 Vasile Comârzan era un tânăr neastâmpărat care bătea toată ziua Delta. După 23 August, Sulina a fost bombardată de mai multe ori de nemţi, fiind portul în care navele militare româneşti se aprovizionau cu muniţie şi combustibil.
„ Era agitaţie mare la Sulina, ruşii dădeau târcoale, nemţii erau supăraţi tare pe noi că întorsesem armele, trimiteau avioane şi bombardau portul şi ce nave mai prindeau, chiar şi pescăreşti“, povesteşte nea Vasile.
Deşi nu era soldat, ca orice tânăr din Sulina, Vasile era atras de ceea ce se întâmpla, aşa încât a ajuns să ajute la transportul muniţiei din depozitul ascuns în Pădurea Letea. Într-o zi de la începutul lunii septembrie 1944 Vasile, care avea pe atunci aproape 17 ani, se afla înt-un car cu boi care transporta muniţie spre Sulina. Bâtrânul povesteşte s-au auzit avioanele şi apoi s-a aşternut întunericul.
„Nu am mai ştiut nimic de mine,mai erau doi bărbaţi cu mine care au murit pe loc, am af
