De astă toamnă, de când s-au publicat stenogramele convorbirilor lui Vântu cu mercenarii săi, fie ei insignifianţi sau unii cu pretenţii ca Sergiu Toader, Doru Buşcu sau Stelian Tănase, toate codurile şi textele despre libertatea presei, exprimare liberă, dreptul la informaţie, corectitudine, echilibru, clauză de conştiinţă ş.a.m.d. s-au năruit: „Nu sunteţi liberi, nene! Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!”, le-a aruncat în obraz SOV adevărul pe care îl mâncau zilnic jurnaliştii în slujbă la trustul Realitatea. Asta a făcut Stelian Negrea când nu i-a mai convenit, după ce a gustat din plin deontologia ca senior editor şi coordonator al Departamentului de investigaţii la Trustul Intact patronat de Voiculescu. Camelia, fireşte. De Ziua Mondială a Presei el a depus pe mormântul libertăţii de exprimare noi dovezi ale declinului practicii jurnalistice din România în şantaj de presă, campanii de denigrare în interesul patronului, politizare, oportunism cronicizat, “jurnalism de haită” cum îl numeşte recent Raportul FreeEx.

Mecanismul funcţiona ca uns, spune Negrea: Departamentul de Investigaţii inventat de Voiculescu (Camelia, fireşte) şi subordonat direct conducerii trustului avându-l ca interfaţă pe Codruţ Sereş, aduna la comandă informaţii de uz imediat sau de rezervă despre adversarii din piaţă, despre firme, politicieni ai puterii, demnitari şantajabili. Informaţiile plecau pe flux – în ştirile tv, print, on-line – după caz: despre Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea, Onţanu în flux continuu, despre alţii până înţelegeau mesajul. Uneori se acţiona “mai cu milă”, ca în cazul preşedintelui CJ Argeş, la fel cu protejatul Frunzăverde sau cu deputatul Cherecheş îndată ce a trecut de la PDL la USL. În ce priveşte firmele, sloganul directorului, fost ministru al economiei, era “rade-i, arde-i, rupe-i!” până “bambam!” sar cu banii, în perfe