10 mai 1866, ziua în care prinţul Carol de Hohenzollern intra în Bucureşti. Peste mulţimea venită să salute noul suveran o ploaie caldă de primăvară încheia seceta ce mistuise într-atât oraşul. La 10 mai 1866, Carol I descoperea o ţară în care deplasarea se făcea cu greutate, fără trenuri, cu drumuri de piatră, străzi mizere. A hotărât că trebuie să construiască poduri de fier, o reţea de căi ferate, bănci de credit agricol. Că trebuie, de asemenea, să mărească armata, îmbunătăţind-o. A ridicat biserici şi şcoli, iar Capitala s-a dezvoltat şi ea alături de ţară. 10 mai este, de asemenea, ziua de care se leagă câştigarea Independenţei de stat a României între 1877 şi 1878 în luptele grele ce s-au dat la Plevna, unde regele a avut comanda supremă, participând alături de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei şi de marele duce Nicolae. Victoria de atunci a fost cu atât mai importantă cu cât a beneficiat de sprijinul unor suflete de români adevăraţi pentru care a-şi vărsa sângele pentru patrie însemna o mare onoare. Poate nu întâmplător din oţelul tunurilor de la Plevna regele a primit o coroană în amintirea acelor lupte. În 1881, România se proclamă regat, iar Carol devine astfel regele mult dorit al românilor, domnind timp de 48 de ani, fiind supranumit Carol I Înţeleptul datorită firii sale nici vesele, nici deschise, având o privire ageră ce te izbea ca trăsnetul, punctual, corect fără abatere, cerând întotdeauna totul de la toţi ca şi de la sine însuşi, fiindcă nu şi-a îngăduit nici o abatere.
10 mai nu era doar ziua regelui. Era o zi în care bucuria se citea pe chipurile tuturor românilor. Locuitorii Bucureştilor, de exemplu, petreceau atunci, uitând de multele şi feluritele probleme. Era o zi când se simţea aerul de sărbătoare. 10 mai era ziua în care totul se împodobea. În diferite puncte ale oraşului apăreau arcuri de t
