Cei 42 de oameni morţi în revoluţia brăileană n-au schimbat nimic în mentalitatea locuitorilor oraşului de la Dunăre. Tot comuniştii le-au rămas la inimă. După ’89, comuniştii au revenit la putere. Toată ura oamenilor din Brăila a fost absorbită de familia Ceauşescu. În 1990, Radu Câmpeanu a scăpat ca prin minune de o bătaie cumplită.
Pe parcursul acestei săptămâni, v-am prezentat cele mai importante evenimente care s-au petrecut la Brăila în ultimele zile ale anului 1989. Au rămas lucruri nespuse, detalii aparent nesemnificative, dar, care, puse cap la cap, arată faţa dezamăgitoare a schimbării de regim din acest oraş. Am păstrat pentru final câteva tablouri cu aspect de caricatură.
Citiţi şi:
Un soldat acuză: „Ofiţerii erau total nepregătiţi!“
Cum se moare într-o Revoluţie
Ce începe prost se termină şi mai prost, se afirmă adesea. La Brăila, tonul Revoluţiei l-a dat un cetăţean cu handicap. În cartea „Revoluţia din decembrie 1989. Momentul Brăila", revoluţionarul Aurelian Zaheu a povestit că Vasile Farcaş, cetăţean handicapat, a fost printre primii oameni care au intrat în Consiliul Judeţean, sfidând puterea comunistă care încă nu abdicase. Apoi, „telefonul fără fir" al diversiunii a funcţionat atât de bine, încât brăilenii nici nu mai ştiau cine trebuie să-i atace - teroriştii lui Ceauşescu, ruşii sau americanii. Mai mulţi martori ai acelor zile ne-au povestit că toţi aşteptau să-i atace avioanele americane. „Un american aş fi vrut eu să prind! La noi, la Brăila, aşa a fost vorba: că vin americanii să ne omoare", spune revoluţionarul Cristian Popescu.
Momentele de reorganizare din ziua de 22 decembrie 1989, din Consiliul Judeţean, au fost surprinse de un cameraman amator. Trecuseră câteva ore de la eliberarea ţării de dictatură, dar hărmălaia făcută de brăilenii hotărâţi să conducă ei judeţul era aiuritoare. La un
