Patruzeci şi opt de ani s-a aflat Regele Carol I la conducerea României (1866-1914), fiind cea mai lungă domnie din ţara noastră.
Pe 10 mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat domnitor al României, iar pe 26 martie 1881 a devenit rege. "Regele Carol I este ctitorul primei demnităţi naţionale unitare", este de părere istoricul Ovidiu Pecican.
Regele Carol I a avut un rol esenţial în schimbarea României şi transformarea ei într-o ţară modernă. În timpul domniei sale a apărut prima Constituţie, ţara şi-a cucerit independenţa, Dobrogea a fost alipită, iar prestigiul ţării în zonă a crescut enorm. Istoricul Ovidiu Pecican explică succint ce a însemnat transformarea ţării noastre: "Noi de fapt în 1912 am ajuns arbitrii în al doilea război balcanic, la Bucureşti s-a încheiat pacea". Un alt aspect remarcat de istoric a fost prosperitatea din acea perioadă: "Leul înainte de primul război mondial făcea o treabă bună chiar şi la Paris, ar fi putut fi cotat chiar ca valută forte".
Originile germane ale Regelui Carol I au contat foarte mult în modul acestuia de a conduce. "A contat prin temperamentul lui rece, nelatin, care nu se înfierbânta foarte mult, încerca o politică de echilibru. Apoi a contat o cumpănire a liniilor politice şi o consecvenţă. În al treilea rând a contat faptul că a fost recomandat de constructorul Germaniei, cancelarul de fier Otto von Bismark. Toate acestea au lăsat urme inclusiv şi în orientarea culturală a Romaniei", explica istoricul.
Regele era un om extrem de sever şi disciplinat, cu o moralitate impecabilă. El a încercat toată viaţa să impună colaboratorilor stilul său meticulos şi exact. Regina Elisabeta spunea despre soţul ei că "şi în somn el poartă Coroana pe cap".
"Carol I a construit statul român pe principiul profesionismului, al perfecţionării. Instituţiile moderne ale statului s-au
