- Editorial - nr. 779 / 10 Mai, 2011 Cu o nostalgie fireasca, ma intorc in gand pe aripile amintirilor, la acea zi a inceputului de an scolar din 1951. Era in plin "obsedant deceniu” stalinist si, dupa intense emotii, ma pregateam sa incep, alaturi de alti copii de tarani din Idicel, "ciclul doi”, cum se numeau atunci clasele V-VII, de la Ideciul de Sus. Era meritul fostului, excelentului meu invatator, Gavril Popovici, si al doamnei invatatoare Sofia Popovici, care au insistat, aproape sacaitor, pe langa tata, taran cu pamantul pentru vesnicie intrat in palmele-i crapate: "Da-l, bade Mihaila, la scoala, sa invete mai departe, sa nu ramana cu patru clase! Baiatul are cap, prinde repede si o sa faca treaba!”. Greu i-a fost, cu toata insistenta lui convingatoare, aproape imploratoare, dascalului meu, directorul scolii, Gavril Popovici, sa-l induplece pe tata, om trait in cultul muncii, al lucrarii pamantului si al valorii, in a carui interpretare taraneasca un fecior trebuia sa ramana acasa, sa ingrijeasca glia, dupa un calcul situat in apropierea logicii, moralei si a inteligentei prioritare pentru un taran de la mijlocul secolului 20, nu sa faca scoala si sa ajunga "domn”. Greu i-a venit si parintelui meu sa ia o hotarare definitiva, imboldit mai mult de mama si de mosul meu, luptator in Primul Razboi Mondial si prizonier, ani multi, la rusi. Era o decizie hotaratoare pentru viata mea. Asa se face ca, dupa absolvirea celor patru clase, am urmat "ciclul doi” la Ideciul de Sus. Imi aduc aminte, cu emotia fireasca de atunci, de pregatirile pentru prima zi de scoala. Pe o caruta, de-a curmezisul, trona patul din scanduri, cu "strujacul” (salteaua) din paie, tolul din lana, dedesubt oale cu magiun, unsoare de porc, slanina, saculeti cu fasole, cartofi... Tin minte ca din panza tesuta in casa, mama mi-a facut maiou pentru orele de sport. Iar opincile le-am lasat acasa, l