A fost halucinant sa vad la opt dimineata doamne in mini, cu palarii si ciorapi gen plasa pasind printre morminte, misunind printre cruci. Nicaieri n-am mai vazut atita prost gust - un sinonim recent al blasfemiei. N-am urmarit subiectul in presa, dar am impresia (o impresie bazata pe mai multe experiente anterioare) ca n-a facut mare vilva: nu e genul sa inflameze imaginatia reportericeasca, mai cu seama cea din areal, unde plecarea lui Tanase, succedata la un interval prea scurt, ca sa nu para simptomatica, de abandonul lui Godea, conteaza infinit mai mult decit niste lucruri de bun-simt si, de fapt, sempiterne. Si totusi anume aici fu rost de forat cu toate mijloacele din dotare: nu doar stire, nu numai reportaj (pentru care nu prea avem, din pacate, nici fler, nici stil), ci si filtru sociologic, bun ancadrament moral si o pertinenta circumscriere estetica, in cele din urma. Adica un ochi superior de publicist, capabil sa surprinda, de-odata, si amanunt, si context, pentru ca lucrurile, ca sa-l mai citez o data pe Macedonschi, vorbesc, ba chiar tipa, in cazul nostru, incit totul e sa decodifici esentele din viermuiala aparentelor, id est mimici, replici, port - tot atitea fante catre o subterana a adevarului despre noi insine. Astea, de fapt, m-au frapat mai acum o duminica, de Blajini. Pentru cine nu stie: e Pastele Mortilor, o sarbatoare - trista dar inaltatoare (si credeti-ma ca nu e un cliseu: opt morti, suflete nesfirsit de dragi, ma privesc din ceruri) - care se tine prin partile noastre la o saptamina dupa Sfintele Pasti. Mica, saraca, cu vesnicul ei bariz de cit, ma lua cu dinsa la cimitir, de Blajini. Nu prea intelegeam de ce oamenii vin la mormintele celor plecati sa bea vin si sa ciocneasca oua rosii. Nu inteleg, sincer vorbind, nici acum tocmai bine (cum sa te ghiftuiesti pe linga cruci?!), dar ideea, in liniamentele ei, mi se pare tulburatoare: o com