Acum exact 3 decenii François Mitterrand devenea primul preşedinte francez de stânga ales prin sufragiu universal. Până astăzi, a rămas şi singurul socialist ales în cea mai înaltă funcţie a statului francez, moştenitorii săi eşuând de trei ori la porţile palatului Elysée.

După 14 ani petrecuţi în funtea ţării, Mitterrand a devenit un mit, un exemplu demn de urmat pentru socialiştii de azi. Principalii săi urmaşi se pretind toţi a fi unici moştenitori ai "campionului" de acum 30 de ani. Ales în 1981 şi reales în 1988, François Mitterrand - decedat în 1996 - lasa însă în urma sa un bilanţ mai degrabă contrastat şi o imagine de monarh foarte puţin apreciată în zilele noastre.

Duminică, 10 mai 1981, televiziunea franceză anunţa aşadar în direct numele noului şef de stat, François Mitterrand, o proclamare urmată de un ropot de aplauze. Candidat pentru a treia oară la preşedinţie, Mitterrand avea o şansă unică: contracandidatul său, preşedintele în exerciţiu, conservatorul Valéry Giscard d'Estaing, stă prost în sondajele de opinie, oamenii îşi doresc alternanţă politică.

Socialistul profită aşadar de ocazie promiţând un program anti-criză, format dintr-un dozaj subtil de relansare economică şi măsuri sociale. 10 mai 1981 pune capăt ideii potrivit căreia doar dreapta este legitimă să guverneze. Alternanţa de acum 3 decenii dă o legitimitate democratică Republicii franceze.

În contextul războiului rece, duelul Mitterrand - Giscard d'Estaing căpăta însă o conotaţie aparte - alegătorii socialişti sunt entuziaşti în timp ce advesarii lor de dreapta se tem şi flutură pericolul unei invazii sovietice. O teamă distilată de preşedintele-candidat al dreptei care între cele două tururi agită spectrul comunismului şi se declară "reprezentantul celor care resping birocraţia şi marxismul". Rezultatul, neaşteptat al scrutinului, dă naştere unui val de pan