Orice rol devine în atingere cu acest actor, ca-n basmele pe care le citeam în copilărie, aur, materie din cele mai preţioase, o materie densă, grea, sclipitoare, fascinând ochiul şi neliniştind spiritul cu strălucirea-i misterioasă. Gelu Niţu are o putere cum puţini alţii au. În jocul acestui actor este un farmec dureros, atât de cuceritor, încât aduce spectatorul într-o stare de subjugare. Impune doar prin simpla prezenţă, fie că apare într-o reclamă, fie că are un rol de întindere. Gelu Niţu a fost de altfel nominalizat la Premiul Uniter pentru ireproşabila sa evoluţie în nobilul decăzut din „Casa Zoikăi” şi ar fi meritat pe deplin această distincţie. Gelu Niţu şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„În ultimul an am repetat cu Alexandru Tocilescu, la Teatrul Metropolis, «Nevestele vesele din Windsor», spectacol care are mare succes de public. La fel şi «Funcţionarii», pus în scenă de Alexandru Mâzgăreanu, despre care cred cu tărie că o să fie un regizor de marcă. Tot în regia lui Alexandru Tocilescu joc la Teatrul de Comedie cu mare drag şi cu mare plăcere rolul din «Casa Zoikăi», de Bulgakov. De asemenea, nu pot să nu amintesc de spectacolul de la Teatrul Odeon, «Marchizul de Sade», în regia Beatricei Rancea.
În 1974 am venit la Teatrul Odeon, de la Piatra Neamţ. M-am simţit atât de bine la Piatra Neamţ din toate punctele de vedere, atât artistic, cât şi uman, încât ani în şir după ce m-am întors în Bucureşti
(10 sau chiar 15) mă visam tot acolo. S-au dat multe sfaturi în institut, pentru că orice profesor încearcă să-şi pregătească studenţii pentru viaţa aceasta care nu este deloc simplă, şi unul dintre sfaturile pe care mi le dădea doamna Sanda Manu, căci ea mi-a fost profesoară, a fost: «În meseria aceasta trebuie să ai stomacul foarte tare, trebuie să ştii să înghiţi şi să digeri foar
